Roz

Sunt intr-o dispozitie roz-tarzie...

Desi iubesc contrastele puternice (jumatate din garderoba mea alb-negru se impaca foarte bine cu cealalta jumatate in culori aprinse), in seara asta simt roz. Un roz pal, prafuit... finut. Asta dupa ce Dulci mi-a spus azi dimineata ca pentru ea eu sunt verde... si ce compliment!

Dimineata mi-a fost, asadar, verde... un verde frumos, pe care il iubesc si eu la fel de mult ca ea, pentru care sunt la fel de recunoscatoare si care ma inspira, imi da putere si pofta de viata zilnic. Nu stiu ce m-as face fara tine! Ziua a continuat cu o nuanta placut-surprinzatoare de maro in stilul filmelor sau fotografiilor vechi, inspirata de un om pe care il admir si care ma intriga, al carui suflet il simt cald, fara a-l fi vazut totusi vreodata... un artist dintr-o lume convergenta. A urmat bleu-marinul cu note de limpezire, impacare si planuiri, semn ca nimic nu e intamplator... un liant intre trecutul dulce-amarui (sa-i spunem pe nume: Ravel) si viitorul cu o prietenie pe care aleg sa o duc mai departe, cu mai multa grija si mici retineri. O dupa-masa bordeaux cu accente dramatice sub semnul lui Calliope, in care am simtit din nou dezandejdea si oboseala ce umbreste (momentan) talentul si bucuria de a fi artist... cred insa cu tarie in triumful artei si intr-o frumoasa intoarcere inspre lumina si zambet. Portocaliu vesel a inceput seara, cu buline si virtuale scari de pompier care m-au scos la lumina si m-au facut sa imi strang pumnii doar pentru a sterge lacrimi de ras.

Amestec toate aceste minunate culori... si eu citesc ROZ. Ma uit la ceas si vad ca a trecut de miezul noptii. E prima noapte cand simt roz de multa vreme, si nu vreau sa adorm si sa il pierd! Maine poate fi o zi alb-negru sau colorata, numai stearsa si monotona sa nu fie! Sax-ul ma acopera si isi cere drepturile... ascultati si enjoy o muzica roz-simpatica: