Let music do the talking

Stacey Kent

Va recomand cu caldura una din cele mai calde si, totodata, obsedante voci: Stacey Kent, cantareata de jazz nascuta in 1966 la New Jersey (SUA), dar stabilita in Anglia. Nu e atat de departe... poate dam o fuguta odata!

A, era sa uit! O puteti asculta destul de des pe http://www.profm.ro/radio/profm_jazz

New Year resolution

La hotarul cu 2011 am un singur gand pentru voi: Give me Jesus. E hotararea mea de an nou, un an pe care il simt mai mult decat important... hotarator. Poate doar pentru mine, poate pentru lumea intreaga, dar simt ca anul care vine va schimba vietile multora.

Poti sa iei toata lumea. Poti sa imi iei toate posesiunile materiale. Poti sa imi iei tineretea, frumusetea, sanatatea. Poti sa imi iei talentul, pasiunea si vocea. Poti sa imi iei prietenii si familia, dar Il vreau pe Isus! Pentru ca esenta vietii mele nu este charmul, zambetul sau bunatatea mea, nici vocea, nici prietenia, nici ceea ce v-am invatat sau ce am invatat de la voi. Pentru ca dragostea mea pentru Isus transcede lumea si viata... Pentru ca vreau sa va amintiti altfel de mine.

Concert in deschiderea Stagiunii de Compozitie Britanica

Virtuozitate impresionanta, inventivitate generoasa si reflexivitatea unei „Nocturne”…

British Council va invita sa descoperiti muzica clasica contemporana britanica, in concertul din deschiderea Stagiunii de Compozitie Britanica, marti, 21 decembrie 2010 la Centrul National de Arta „Tinerimea Romana”, incepand cu orele 18:30. Interpreteaza ansamblul „Profil”,coordonat de Dan Dediu.

Intrarea este libera, in limita locurilor disponibile.

„Stagiunea de compozitie britanica” – "British Composition Season" este un proiect cultural in premiera in Romania, care va prezenta publicului creatia muzicala a 31 de compozitori britanici contemporani, in cadrul unei serii de patru concerte si patru conferinte lunare.

Concertele vor avea loc la Centrul National de Arta „Tinerimea Romana”, str. Gutenberg Johann, nr. 19, in zilele de 21 decembrie 2010, 25 ianuarie 2011, 22 februarie 2011 si 29 martie 2011, de la ora 18.30.

Selectia compozitorilor si a lucrarilor muzicale prezentate in acest proiect a fost realizata de compozitorul Philip Cashian, directorul catedrei de compozitie a Academiei Regale de Muzica din Londra, si isi propune sa acopere si sa ilustreze intreaga diversitate si complexitate a muzicii britanice contemporane din ultimii 20 de ani.

Conferintele gazduite de Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, adresate atat muzicienilor consacrati si celor in devenire, cat si publicului larg.

Conferintele se vor desfasura in aceleasi zile ca si concertele, respectiv, 21 decembrie 2010, 25 ianuarie 2011, 22 februarie 2011 si 29 martie 2011, la Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti, str. Stirbei Voda, nr. 33.

Invitati speciali vor fi compozitorii Philip Cashian, Joe Cutler, Simon Bainbridge, Simon Holt si Tansy Davies.

Mai multe informatii pe www.britishcouncil.ro/britishcomposition

Toamna se numara concertele

Exista semne de punctuatie in cant?

Victor Borge si Dean Martin redefinind expresivitatea sonora!

Mélancolie humaine

Mihail Sebastian- Femei. O aşez inapoi în bibliotecă şi îmi efectuez o instrospecţie rapidă, ca şi o întrebare sinceră de genul "Ce mai faci?" care trece dincolo de nuanţa de clişeu şi ţinteşte înspre sufletul unui prieten drag, pe care nu l-ai văzut de multă vreme... Poveşti care îmi trezesc dorul de Paris.
Place de Clichy, Opéra, scârţâitul metroului, balerinii mei cei negri prin zăpada neaşteptată, boulangeriile şi mirosul de croissant au beurre, prietenii noştri dragi, Notre Damme, turnul într-o dimineaţă de duminică în care vântul obraznic mi-a înroşit urechile şi nasul... Parisul rămâne tatuat iremediabil pe sufletul de artist.
Restaurantul de lângă Notre Damme. Am cântat cu o pianistă într-o seară blândă de iarnă. Mi-a propus să cântăm împreună de atunci încolo, cel puţin câteva seri pe săptămână. Zâmbesc acum... mi-aş fi făcut salariul pe o lună în vreo trei seri. Eu am revenit în ţară pentru a lupta cu morile de vânt.
Întâlnirea cu Mireille, profesoară de canto la Conservator. M-a încurajat să încerc să mă mut la master acolo, după ce m-a avertizat despre preponderenţa părţii teoretice în studiul pentru diploma de master şi mi-a lăudat franceza... Zâmbesc din nou... Anul acesta termin masterul în Timişoara.
Povestea mea de dragoste cu Parisul nu s-a încheiat. Aştept cu nerăbdare... ba nu, cu răbdare continuarea. O simt şi o ghicesc cuminte. Artişti din toată lumea, iubiţi Parisul!

Gnosiene

Sunt avocatul

ce convinge ielele că sunt iele,

fierea că e fiere,

focul că e foc

şi firea că e în plus

şi n-are loc.

Poltron... îmi pierd nopţile visând

când lumea trăieşte noapte de noapte...

Eu plâng şi izbesc amortizat

cu pumnul în pernă

să nu mă audă o larmă de-a lumii

ce mă înghite mereu şi rotund,

cu lăcomie eternă.

Se’nalţă păsări din părul meu,

albastre, cu aripi de sânge;

păşesc elegant

dar absurd

pe bolta pantofului ce mă strânge.

Se’nalţă un bloc

din jebul acestui spate ce doare;

e făcut din nelinişti,

din noapte,

plictis,

avocaţi

şi sudoare.

Se’nalţă trei ochi

din leul ce fierbe în mine,

se mânie şi rage

a foame,

a dor,

a curaj

şi a tine.

Venit de la Concert. Timişoara. Spectator, din fericire! Un ochi râde, altul plânge. Iuhu! azi m-am jucat cu ploaia! Şi oamenii mari se mai joacă. De-a interesul poartă fesul. Sic itur ad astra. I-am spus lui Dea că orice şut în fund egal (cel puţin) un pas înainte.

Mi s-a făcut dor de pian. Nu am mai compus din liceu. Nu am mai desenat de ani buni. Nu am mai scris versuri de prea mult timp. Am fost prea ocupată să "trăiesc". Am uitat să trăiesc.

L-am scos pe Satie la plimbare. Gnossienne. Mâna nu suferă de amnezie. A mângâiat claviatura ca în vremurile bune. Sufletul e mai bătrân.

Urmeaza...

Despre asta este vorba!

Anul acesta am muncit enorm. Am facut-o cu un suflet curat, deschis... sincer. Picurul de talent care mi-a fost dat a fost valorificat, atat cat mi-a fost ingaduit anul acesta si imi place sa cred ca nu mi-a rapit modestia. Am luptat cu oameni, cu situatii, cu vorbe, cu suflete, cu oboseala, cu boala, cu lipsurile... cu MINE.
Mi-am primit suturile, ghiarele si veninul pe care multi nu le primesc intr-o viata intreaga. O buna parte din oamenii pe care i-am iubit, apreciat si admirat au luat initiativa de a-mi deveni dusmani. (imi vine sa zambesc... eu?! sa am dusmani? niciodata nu mi-am inchipuit o grozavie ca asta!) Am inceput prin a tacea si a inghiti. E crestineste. Dupa un punct de fierbere am inceput sa ripostez. Am plans si nu am dormit multe nopti. Acum imi vad de drumul meu.
Muncesc. Cant. Nu fac rau nimanui, spre deosebire de... n-are importanta! Am uitat deja!
Inteligenta si puterea mea de munca (infime, cum sunt, dar totusi existente) s-au intors impotriva mea de atatea ori si le-am urat. Acum invat sa le controlez. Ma curat prin lacrimi si ma purific prin focul prin care sunt trecuta.
Le multumesc din suflet celor care m-au incurajat. Desi sunt sub un cer de plumb, nu pot sa nu recunosc ca am avut suflete atat de frumoase alaturi! Familie, prieteni, colegi, profesori, elevi... M-au facut sa ma simt speciala, iubita, valoroasa. Fara astfel de oameni, viata nu ar fi suportabila.
...Muncesc. Cant. Nu fac rau nimanui.

Daca sunteti curiosi sa ma cunoasteti cu adevarat, sunt aici. Nu am nimic de ascuns. Ma puteti vedea, citi si asculta oricand. Un artist va ramane curat si stralucitor chiar si in cele mai intunecate medii. Sunt atatia alti artisti in jurul meu pe care ii iubesc si de la care invat...
"ea canta... pe buzele ei calde mi se naste sufletul." Inca este adevarat. In momentul in care nu va mai fi, ma voi retrage singura, cu capul sus.
In final, eu pot sa tin capul sus, si vi-o doresc si voua. De fapt... despre asta este vorba!

Urmeaza...

Foneme: ADIEMUS - Karl Jenkins

De ascultat si Requiem-ul lui Jenkins. E fantastic!

Mood: KADDISH

Partituri: I SAY A LITTLE PRAYER (Aretha Franklin)

Tag on: leapsa alfabetizata

De la Spera. Merge catre Cerculet, Anielle, Fleur du May si Danube Daughter, cu mentiunea ca ramane doar regula unei alfabetizari muzicale.

Aus liebe will mein Heiland sterben ("Matthaus Passion" - JS Bach)


Blute nur du Liebes Herz ("Matthaus Passion" - JS Bach)


Cujus animam gementem ("Stabat Mater" - GB Pergolesi)


Domine Deus ("Gloria" - A Vivaldi)


Erbarme dich ("Matthaus Passion" - JS Bach)


Flosst, mein Heiland ("Weihnachtsoratorium" - JS Bach)


G
?

Hore Israel ("Elias" - FM Bartholdy)


I know that my Redeemer liveth ("Messiah" - G Fr Handel)


Jerusalem ("Paulus" - FM Bartholdy)


Konnen Tranen meiner Wangen ("Matthaus Passion" - JS Bach)


Laudate Dominum ("Vesperae solennes de confessore" - WA Mozart)


Mein glaubiges Herze ("Cantata no. 68" - JS Bach)


Nun beut die Flur ("Die Schopfung" - FJ Haydn)


Oh had I Jubal's lyre ("Joshua" - G Fr Handel)


Pie Jesu ("Requiem" - G Faure)


Quia respexit ("Magnificat"- JS Bach)


Rejoice greatly oh daughter of Zion ("Messiah" - G Fr Handel)


Seufzer, Thranen, Kummer, Noth ("Cantata no. 21" - JS Bach)


Tune the soft melodious lute ("Jephta" - G Fr Handel)


U
?

Vidit suum dulcem natum ("Stabat Mater" GB Pergolesi)


Welche Labung fur die Sinne ("Die Jahreszeiten" - FJ Haydn)


X
?

Y
?

Zerfliesse, mein Herze ("Johannes Passion" - JS Bach)


PS: Poate ma ajuta cineva cu titluri pentru literele ramase...

Azi. Cocon.

Azi am lipit arii de opera, jazz, musical-uri, oldies. Pentru ca, in nimicnicia lui, muzicianul trebuie sa se straduiasca sa fie universal. Sau macar rotund.

Nu mai gasesc butonul de stop. Ma acopera, ma patrunde, ma modeleaza, ma conduce. Placerea a devenit obsesie, obsesia a devenit stapan.

Azi vreau sa cred ca la Paris nu e atat de frig. E negociabil?

Ma chinuie perspectiva unui concert pentru orchestra si incepator. De aceea umblu pe strada cu capul aplecat. De aceea trec pe langa voi si nu va vad. Uneori stau cuminte, in coltul meu, si va privesc. Ati iesit deja. Eu sunt inca in constructie. (care e cuvantul acela, pe care l-ai ghicit?... a, da! Cocon!)

Pentru cei care cred ca mai au inca de invatat - invatati de la ei:

Despre actori care stiu canta

In mod sigur nu mi-am amintit de toate momentele care ar merita pomenite aici. De la impresionant la amuzant, iata cateva exemple de actori care nu au lipsit de la orele de canto :)
(cine are urechi de auzit, sa auda! )

Totul a pornit de la acest videoclip pe care l-am revazut a mia oara astazi, dar care mi-a atras atentia cu adevarat abia acum. Patrick Swayze a fost - pe langa un actor remarcabil- un cantaret talentat. Dovada:


Un remake dupa piesa lui Elton John in interpretarea lui Ewan McGregor. Imi place atat de mult cum foloseste o paleta atat de larga de nuante si cum reuseste sa expuna vocal inocenta si totodata forta si masculinitatea personajului.


Richard Gere este actorul care iti vinde nisip si in desert si o face cu stil. Tocmai asta e si ideea unuia din cele mai frumoase momente ale musicalului "Chicago". Este mai mult 'acting' decat cant, asa cum se cuvine.


Un oldie devenit poate cliseu. In piesa aceasta Travolta aduce prea mult a Elvis pentru gustul meu... totusi, va ramane multa vreme in lista preferintelor mele, in principal pentru calitatile vocale remarcabile de care da dovada Travolta.


Nesuferitul si inflexibilul Dr. House si-a castigat celebritatea ca si comediant in urma cu multa vreme in Marea Britanie. Canta la pian, la chitara, vocal si chiar compune. Am ras cu lacrimi :))




Am lasat vinul cel bun la urma. Este momentul meu preferat din "My father the hero" (sper ca l-ati vazut!). Gerard Depardieu este in vacanta cu fiica lui care, pentru a fi mai interesanta in ochii unui tanar, se da drept amanta lui Depardieu. Intreaga insula este indignata de aceasta situatie care atinge apogeul in momentul in care 'batranul' canta cu nonsalanta "Thank heaven for little girls"...


Daca am uitat ceva (in afara de momentul hilar in care Adam Sandler si Jack Nicholson canta "I feel pretty"... l-am postat mai demult), va rog sa completati voi.

Citesc si recomand: MUZICOFILIA de Oliver Sacks

"Pentru Oliver Sacks, omul este o fiinta muzicala prin excelenta. Nu in cine stie ce sens metaforic, ci intr-unul cat se poate de concret: in creierul uman, zona implicata in tot ce tine de muzica - de la compozitie si interpretare pana la auditie si miscare ritmica - e mai intinsa decat zona raspunzatoare de limbaj. Concluziile sale se bazeaza pe cercetarea simptomatologiei unui mare numar de pacienti afectati de probleme neurologice avand manifestari muzicale, in corelatie cu harti corticale dinamice, trasate cu ajutorul celor mai noi mijloace de investigatie. Cercetarile sale explica, de pilda, originea obsesiilor muzicale ale anumitor bolnavi, eficacitatea muzicoterapiei in cateva afectiuni sau sorgintea inclinatiilor muzicale proprii unor persoane afectate de diverse handicapuri. Dar Oliver Sacks nu se opreste aici; medicul aplecat asupra suferintei pacientului si preocupat de usurarea ei lasa mereu loc savantului pasionat de neurostiinta, care foloseste prilejul cercetarii pur medicale pentru a deschide o perspectiva mult mai larga, aflata in avangarda preocuparilor stiintifice actuale: intelegerea mai adanca a modului general in care functioneaza creierul nostru."

Aflu o multitudine de lucruri noi, uimitoare, chiar. O recomand cu caldura tuturor fiintelor muzicale, fie ca si-au gasit deja, sau sunt in cautarea muzicalitatii.
Mi se par deosebit de interesante:
* "epilepsia muzicogena";
* "obsesii cerebrale, muzica insistenta si cantece care 'prind' ";
* "tata isi sufla nasul in nota sol: urechea muzicala absoluta";
* "viata stereo: de ce avem doua urechi";
* "gama verde-smarald: sinestezia si muzica";
* "puterea prezentului: muzica si amnezia";
* "melodia kinetica: parkinsonismul si terapia prin muzica";
* "degete-fantoma: cazul pianistului cu un singur brat";
* "atletism cu muschii mici: distonia la muzicieni";
* "somn si trezire: visele muzicale";
* "lamentatii: muzica si depresia";
* "muzica si identitate: dementa si terapia prin muzica".

Recomandari: David Garrett

Atat de frumoase sunt recomandarile lui Dan, incat as vrea sa il dojenesc pentru minciuna cu "buchiseala". De la el am aflat de acest inedit si talentat violonist, un tanar german pe numele lui- David Garrett. Recunoasteti, prima data ati remarcat si voi 'look-ul'. Citind insa biografia lui, si mai ales ascultandu-l, am descoperit talentul si viziunea sa unica asupra muzicii in general, a viorii si a modalitatii de insuflare a dragostei pentru muzica clasica in special generatiei tinere. Nu cred sa existe vreun tanar/tanara care sa nu guste... incercati!
Pana una-alta, am sa va invit sa il vizitati pe Dan (click aici) pentru mai multe informatii despre David Garrett, dar si pentru a asculta piesele de pe albumul sau "Encore".

Lust for jazz/oldies: CRY ME A RIVER - Julie London

Globuri, absente si glasuri de ingeri

Mamei ii plac grozav de mult globurile de sticla si cutiutele muzicale. De aceea ii aduc cate un glob din fiecare tara pe unde ajung. Cutiutele muzicale sunt mai pretentioase, mai greu de gasit si, la drept vorbind... mai scumpe (cele care merita cu adevarat un loc in casa mamei). Am avut una singura, in forma de pian. Canta "Fur Elise".

Savurez o ceasca de cafea si niste ciocolata After Eight. Astept sa se insereze. Mi-am calcat rochia negra, cu fundita inveselitoare. Pe cea bordeaux am sa o port maine. Miroase a liniste si pace. Mi-e groaza sa ies pe strada. Sper ca s-au mai linistit oamenii. Acum doua zile am ajuns acasa cu dureri de spate, de cap, si cu mainile goale. Putin dezamagitor...

Asta pana cand mi-am amintit ca Sarbatoarea nu este a cadourilor, a podoabelor, si nici macar a batranelului.

Si totusi... cat de mult iubesc talentul oamenilor de a (se) metamorfoza. Uscaciuni imbracate in culoare si lumina, stralucind atat de frumos, imi fura ochii. Si inima, uneori. Dezamagirea se cuibareste atunci cand e timpul sa se dezbrace de haina de sarbatoare. Am transformat toate sarbatorile in carnaval.


Dar... sa revenim! Pentru mine cea mai frumoasa sarbatoare a fost in seara de luni, cand am simtit. Glasurile de luni se simt cu inima. A cantat intreaga sala, iar eu am lacrimat. Au plimbat lumina vestii imbucuratoare prin sala, pe langa noi. A fost frumos sa fiu parte din "noi" din sala. Desi mi-a fost dor sa port lumina. Il est né le divin enfant...


Zilele urmatoare trebuie neaparat sa ii iau un glob mamei.

SARBATORI LUMINOASE TUTROR!

Multumim, doamna!

Mi-e atat de greu sa scriu despre ea... probabil pentru ca o admir si ii sunt atat de recunoscatoare. Este iubita, aplaudata, apreciata, invidiata, aprobata, dezaprobata, judecata, urmarita de o lume intreaga... dar niciodata urata. Sunt convinsa ca nu exista suflet care sa o poata uri. Din surse sigure stiu ca este atat de modesta, contrar asteptarilor si criticilor care i se aduc mereu. A lucrat extrem de mult pentru a ajunge unde este astazi, si nu se odihneste nici acum. Mi-a taiat rasuflarea in septembrie, cand am fost la cativa metri de scena pe care se defasura intr-o maniera absolut fabuloasa. Duminica a fost omagiata la Casa Alba, la Gala Kennedy Center Honors, recunoscandu-i-se talentul si meritul de a fi "contribuit la cultura americana". Este o femeie puternica, un caracter vulcanic, un om care ne face atata cinste... Multumim, Angela Gheorghiu!