Marturisesc ca mi-era dor de voi... am deschis de cateva ori blogul si m-am gandit sa scriu un articol despre Haydn si Mendelssohn-Bartholdy, cei doi compozitori aniversati in acest an. 2009 inseamna 200 de ani de la moartea lui Joseph Haydn si de la nasterea lui Felix Mendelssohn Bartholdy. Dar despre asta, alta data.
De data asta as vrea doar sa va las o meditatie: cititi-o cu inima, nu cu mintea! Daca tot ne apropiem de sarbatoarea Invierii Domnului, haideti sa ne deschidem inimile! A bientot!
MISSA SOLEMNIS
de Leonard Ancuta
Kyrie Eleison
eu sunt dirijorul cu o mie de mîini
tremurul din degetele muzicienilor
singurătatea în care tristeţea e o veselie
la fel cum e vizita unui prieten după mulţi ani
eu sunt sunetul ce aşteaptă îngheţat în instrumente
absenţa aceea uriaşă
ca o tăcere în toate simţurile
înainte să te naşti
înainte să mori
înainte să-l cunoşti pe Dumnezeu sau
înainte să iubeşti
eu sunt pieptul larg deschis
coastele ca nişte păsări gata să zboare
eu sunt deschiderea
la fel ca o cutie de rezonanţă
sunt aerul în care din toate instrumentele se aude clar
ca în aerul unei peşteri
sunetul inimii
Gloria
eu sunt muzica prin care sîngele împinge dragostea în artere
apoi din ce în ce mai tare în aer
eu sunt bătaia acelei inimi care menţine echilibrul
inima care a bătut cuie în braţele Fiului
şi inima care bate după moarte
în toate trupurile
eu sunt deschiderea ochilor
o furtună în inimă
o rupere violentă de nori
eu sunt cel ce rupe aţa sufletului
aşa începe gloria
Credo
eu sunt cel ce spune adevărul cu o mie de sensuri
eu sunt credinţa că deschiderea ochilor în lumină
înseamnă să fii orb acolo unde-i întuneric
eu sunt trupul cu o mie de ochi şi o mie de guri
o mie de braţe şi o mie de piepturi
eu sunt cel ce s-a născut să sufere în locul tău
ca pe tine să te doară de o mie de ori mai puţin
fiindcă
la ce-ţi folosesc mîinile dacă nu poţi să atingi
la ce sunt bune picioarele dacă nu poţi să mergi
nu poţi să te aşezi în genunchi
la ce sunt bune urechile
dacă nu-i poţi auzi muzica?
Sanctus
eu sunt orice se poate transforma în lumină
chiar şi întunericul
eu sunt orice se poate transforma în sunet
în armonie
chiar şi norii
eu sunt tăcerea care cîntă despre iubire
Agnus dei
eu sunt o absenţă care urmăreşte fiecare om
aşa cum există întotdeauna o lipsă în amintiri
fie om fie faptă
sunt cel ce suflă înfricoşătoarele trîmbiţe ale judecăţii
eu sunt imaginea răsturnată
în care pămîntul acoperă cerul
şi soarele din bălţi este călăuză spre
mine
eu sunt orbul destin care-ţi arată drumul înspre palma
lui Dumnezeu
eu sunt suflarea Lui în tine
anotimpul grînelor coapte vremea secerişului
căldura din pîine şi natura înfometării
viaţa din umbrele voastre
eu sunt cel care cîntă cîntarea cîntărilor
şi muzica se întoarce spre sine ca un şoim de vînătoare
eu sînt cel fără umeri
doar o absenţă
braţul amputat pe care pasărea păsărilor îl caută
la infinit
*
cînd toate acestea s-au spus
"ochii lui s-au deschis şi a ridicat pumnul drept
pentru cîteva secunde,
cu o expresie ameninţătoare pe faţă.
cînd pumnul i-a căzut, a închis ochii pe jumătate...
fără nici un alt cuvînt, fără nici o altă bătaie de inimă"
